Magneziul este implicat într-o serie de procese care afectează funcția musculară, inclusiv absorbția oxigenului, producția de energie și echilibrul electrolitic. Astfel, relația dintre nivelul magneziului și exerciții fizice a primit o atenție considerabilă din partea cercetărilor. Aceste cercetări au arătat că exercițiile fizice induc o redistribuire a magneziului în organism pentru a satisface cerințele metabolice. Există dovezi că deficitul marginal de magneziu afectează performanța la efort și amplifică consecințele negative ale exercițiilor fizice intense (de exemplu, stresul oxidativ). Exercițiile fizice intense par să crească pierderile urinare și transpiraționale, ceea ce poate crește necesarul de magneziu cu 10-20%. Studiile dietetice și studiile recente pe oameni sugerează că deficitul de magneziu se poate dezvolta la aporturi mai mici de 260 mg/zi la bărbați și 220 mg/zi la femei. Studiile recente indică, de asemenea, că un număr semnificativ de persoane consumă magneziu în mod regulat, ceea ce poate duce la un deficit. Sportivii care participă la sporturi cu greutăți (de exemplu, lupte, gimnastică) par a fi deosebit de expuși unui risc ridicat de a avea un nivel inadecvat de magneziu. Suplimentarea cu magneziu sau creșterea aportului alimentar de magneziu va fi benefică pentru performanța la efort la persoanele cu deficit de magneziu. Suplimentarea cu magneziu la persoanele active fizic cu un nivel adecvat de magneziu nu îmbunătățește performanța fizică. Ar trebui stabilite valori zilnice recomandate (RNI) sau DZR specifice activității, bazate pe date de echilibru pe termen lung din studii clinice bine controlate pe oameni, astfel încât persoanele active fizic să poată fi sigure că aportul lor de magneziu le poate afecta performanța sau poate crește riscul unor efecte adverse asupra sănătății (de exemplu, imunosupresie, leziuni oxidative, aritmii).
Sursă: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17172008/
